În templul credinţei

lumini mă îmbracă în mătăsos fald
sărbătoarea cuvântului e o feerie
transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald
nici urmă de tristeţe sau furie.

nu mă amăgesc cu cuvinte deşarte
hrănind cu vise o lume imperfectă
dar ştiu că sunt datoare cu o moarte
că dincolo de viaţă e lume selectă.

trimit către arhangheli acatiste
invoc iubirea lor fără păcate
invoc iertarea gândurilor anarhiste
să cumulez în suflet reflecţii fermecate.

urmez şi eu drumul care duce la îngeri
credinţa mă dezleagă de grave constrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!