Cogito, ergo sum!

Am strâns în poezie tot adevărul meu:
o inimă în vers, tristeţi şi fericire,
o cruce dăruită de însuşi Dumnezeu,
cărare şerpuind, drum drept şi rătăcire.

În viaţa bătând filmul, scrisă de Demiurg,
m-am achitat de rol cum am ştiut mai bine.
Când desluşeam misterul, iată-mă în amurg
şi-abia acum încerc să am grijă de mine.

Se zice că-i un timp pentru orice, pe lume,
dar numai cel prezent alcătuieşte viaţa.
Clipa de nu-ţi trăieşti şi-o laşi să se consume,
te rătăceşti de rost, ţi-ntuneci dimineaţa.

Şi ziua vieţii nu-i decât orbecăială,
alergi la nesfârşit după zădărnicie,
Pălindu-ţi scânteieri, răpus de oboseală,
nu îţi vei găsi timp să guşti din Veşnicie...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!