Frunza și ramul
Frunza veștedă din nuc
Se învârte-n vânt năuc,
Să rămână-n cer nu poate,
Stă înșurubată-n moarte.
O privesc de Bobotează
Cum și moartă e vitează,
Crucea ei rămâne pusă
Într-o viață ce-i ascunsă.
Rămășițele din gând
Trec prin lume rând pe rând,
Moarte, viață e totuna
Când în lume frunza-i una.
O privesc, rămân năuc,
Poate Doamne, eu sunt cuc,
Frunza-i inima ce-mi crește
Ramuri pentru cer, regește!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre crengi
- poezii despre vânt
- poezii despre viață
- poezii despre inimă
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre cruce
- poezii despre creștere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.