Inelul
și iar veni-se-i în vis
în noaptea spre vineri
de undeva din abis
cu tei veșnic tineri
și veșnic în mare de flori
și veșnic în ploaie
și valuri de lini fiori
pe line șiroaie
rostolind fericit
cercuri adânci de inferin
parcă sorbea-i inedit
seve din teiul etern
se mai făcu precum eu
doină din fluier ziceam
scursă din sufletul meu
când ba tulpină ba ram
doină cu aripi de vânt
doină cu ochi de cleștar
doină ca primul cuvânt
ăla, mereu solitar
doină- figură de stil
doină- figură de fată
doină ca solul fertil
cu seminție surpată
se mai făcu precum tu
injer cu aripi de dor
parcă șoptea-i-nu te du
spre orizontul sonor
dacă vei trece de el
dacă vei trece de tei
te vei topi în inel
de veșnicie și zei...
și m-am trezit dintr-un vis
spus într-o noapte de joi
când pământesc când abis
când fără noi, când cu noi...
poezie de Iurie Osoianu (30 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tei
- poezii despre noapte
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre singurătate
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre ploaie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.