Stea

să-mi zămisleşti uitări, ebrietate
în sângele topit de frică-n iască
şi-n ochi de-amor zeiri să ne privească
la focul unei umbre cu dreptate

sub paşi de întuneric să se nască
lumini, merinde tainei vietate
să dorm în lan cu flori necugetate
sub coajă de fiinţă-n Stea firească

făptura-n patimi de sicrie fuge
din gândul cel ridat de-a vieţii nopţi,
o dimineaţă suie din coşciuge

în pieptul tău cu rouă să m-adopţi,
în Coasa ta fecior să-ţi fiu, conjuge
pe cât amant iubirea zorii copţi

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Solaris
Votează! | Copiază!