Vinul acesta agonic

Storc viaţa ca pe un ciorchine,
O strâng aplecată în vine
Cu mâinile cele curate,
Taninul se scurge pe coate

Şi doare căderea-n nămol
A picăturilor roşului gol,
Le-aş strânge în cupe pe toate,
Să nu se prelingă-n păcate

Şi toate le-aş pune deoparte,
Din naştere până în moarte;
E tulbure vinul cu gustul de fier
Care m-a luat să îi fiu prizonier,

Vinul acesta agonic de sânge,
O omenirea îl bea şi îl plânge,
O omenire-ngropată în farduri,
Ce merge apoi sprijinită de garduri...

Storc viaţa de sevă, de gustul ei sec,
Îmi torn în potire să mă înec,
Cu gândul la dulcele acela profund,
La toţi înecaţii, acestui pământ.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!