Ești umbra mea...
Ești umbra mea ce mă-nsoțești
Cu-aceeași ochi desculți de vină
Urmându-mi pașii în surdină
Topești arzând și mă privești.
Asculți galopu-ngemănării
A două fluvii de lumină
Ce zbat în albul de hermină
Ca valul înspumat al mării.
Ești umbra mea ce-mi dai putere
Să șterg de-nnourare gândul,
Iar de va fi să-mi vină rândul
Ți-oi unge rănile cu miere.
Întinzi de corzi vioara vieții
Vâslind la țărmuri de poveste
Unde iubirea-n faguri este
Și-unde sfârșesc florarii ceții.
Ești umbra mea din fragezi clipe
Când ploaia-n brațe ne ținea
Și tandru-n picuri ne zâmbea
Știind ce-avea să se-nfiripe.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de SIBIANA
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre apicultură
- poezii despre vioară
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre miere
- poezii despre lumină
- poezii despre gânduri
- poezii despre fluvii
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.