Te porți ca și cum m-ai urî
în noaptea asta
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri
rezem peretele ca un echer
genunchii strânși în unghi (privirea către cer)
din sfârcuri glas de bucium
și lapte buclucaș
spre pântec se scoboară
(cu mâna ta în poală
candoarea mea devine deplină și rurală)
în miriște o barbă țepoasă stă pe gânduri
și rânduri rânduri
privirea dumitale străbate ca un fulger
din cele patru puncte cardinale
prin rochia mea (iar sânul geme tare)
când noaptea de cafea (ce naște ilicit din ochiul tău)
învăluie fierbinte trupul meu
și-n noaptea asta totuși
nici rochia nu-mi alunecă pe șolduri.
poezie de Adelina Fleva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sat
- poezii despre rochii
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre mâini
- poezii despre lactate
- poezii despre inocență
- poezii despre gânduri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.