Ora la care poeții se sinucid
Pe creștetul munților
perdele de licurici de alabastru
par ferestrele unei metropole pulsând de viață
ascunsă de mantia de catifea iarba
plânge cu lacrimi de rouă
fremătând sub mii de arcușuri
ce frumos e pe Pământ
la ora la care
în orașul ce fumegă tăcut precum un crematoriu
poeții se sinucid.
poezie de Adrian Rentea
Adăugat de capra vecinului
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Adrian Rentea. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre ore
- poezii despre oraș
- poezii despre munți
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.