Întors din vis
am nopți cu păduri de mesteacăn
sorb de sub coaja lor apă vie
în frumoasele primăveri de argint
ce mă încarcă cu energie vitală
întors din vis
mă faci să gust din viață
cu graba clipelor năpustite peste trup
nu-mi doresc suferința uitării
desprinderea de real
vreau să rămân cel care sunt
fără de margini și sfârșit
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre suferință
- poezii despre sfârșit
- poezii despre păduri
- poezii despre primăvară
- poezii despre noapte
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.