Socodor

Casa în care ai copilărit este a altora acum.
Tu rătăceşti din trup în trup
Şi nu îţi regăseşti cadenţa de odinioară
Suflete!

Bunicii s-au mutat şi ei în alt oraş
Însă nici ei nu ştiu să tempereze
Focul ce le dăinuie în piepturi...

Hoinărind stângaci pe străzi potrivnice
Ei par adesea decupaţi dintr-un tablou primordial
Alienaţi!
Se simt doar un organ respins de spaţiul
În care au fost transplantaţi!

Casa în care ai copilărit este a altora acum.
La umbra plopilor pe care i-a plantat bunicul
Înfloresc alţi oameni iar tu te chirceşti nevolnic
Între maxilare de ireversibil...

La numai un junghi distanţă de tine
Bunica încă îşi rosteşte rugăciunile
Cu toată fiinţa!

E mai mult decât târziu pentru reconfortare!
Însă cândva, pânză freatică sau adiere, ne-om întoarce înapoi la
tine
Ca viaţa la placentă
Vis fără liman
Izvor de metafizic
Socodor iubit!

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Votează! | Copiază!