Patru iulie lângă ocean
Continentul e o vită îmblânzită, împreună cu toți munții lui.
Puternic și servil; aici pentru arat, aici
pentru parc și locuri de joacă, această impotentă
sete de putere; mereu în urma noastră,-agățat de călcâie...
toate docile între un ocean și celălat ocean. Dacă
apele inundă terenurilor joase sau cutremurele
despică zidurile, e vorba doar de obrăznicia unui sclav sau,
natural,
de fiorul unui nou sclav. De aceea noi, fericiții
stăpâni, la vremea solstițiilor
aprindem focuri de tabără pe țărmuri și ne celebrăm puterea.
Golful și-a pus la gât focuri, bombele fac fântâni
de cristal în aer, rachetele
stropesc gâturi lungi de lebădă pe apele nopții... Mi-am
imaginat
stelele trăgându-se un pic deoparte, ferindu-se ca de niște
copii neastâmpărați, cu-un fel de rece compasiune;
Dar oceanul nu părea nici mirat și nici înfricoșat:
Dacă acesta ar fi fost micuța mare pe care Xerxes a biciuit-o,
s-ar fi temut de noi.
poezie de Robinson Jeffers,1887 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ocean
- poezii despre frică
- poezii despre stele
- poezii despre sclavie
- poezii despre parcuri
- poezii despre obrăznicie
- poezii despre noapte
- poezii despre munți
- poezii despre lebede
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.