Ăst timp, anost anotimp
De viu mă-ngroapă viscolul
În marmure reci de omăt,
De frig lăuntric mă-mbăt
Și crâșmei iar dau ocolul
Mă latră lugubru spre casă
O haită hămesită de câini
Peste pustietate stăpâni,
Se plictisesc... Și mă lasă
Uitat-ai deschis frigiderul
Stăpâne de spațiu ceresc?
Nămețit, mai crezi că trăiesc?
Răspunde, nu ține misterul,
Pe horn, fum. O Fata Morgana
Se-ntinde lasciv lângă sobe
Falii rigide, anaerobe,
Cerșesc zăpușeală de Ghana
Vântul îmi umflă paltonul
Biciuindu-mă ca pe un sclav
Mă resemnez, am suflet moldav,
Își pălmuie și regele bufonul
Iadul o fi? Exclus să fiu în Rai...
Aburi? Or fi de la smoală?
Și mă desprind de mahmureală
Mă iartă, iubito. Merci pentru ceai
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre câini
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.