Omule, ce ai cu mine?
Cu privirea rătăcită,
Ține în lăbuțe, strâns,
Pâinea tare, învechită,
De foame, sete constrâns.
Tolănit pe-asfaltul rece,
Și cu firmituri în jur,
Se uită la om cum trece,
Și cum îi vorbește dur.
"- Ieși de-aici, făptură slută,
Poate-oi fi câine turbat!
Asta-i belea absolută,
Să fiu de tine mușcat!
Vă-nmulțiți ca șobolanii,
Umblați pe stradă hai-hui,
Hingherii ne iau toți banii,
Dar mai lasă câte-un pui...
De ce mi-aș lua de la gură,
Ca să-ți dau, potaie, zi?
Tu mi-ai da o-mbucătură,
Om pe lume, dac-ai fi?
Plini de boli și de căpușe,
Blana vă miroase-urât,
"Stimați" căței, cățelușe,
Ca nodul îmi stați în gât!
De mi-ar rămâne mâncare,
N-aș împărți-o cu voi,
Javre! Javre ordinare!
Aș arunca-o-n gunoi."
Și pleacă, lăsând în spate,
Cățelușul suspinând,
Nu are glas, însă poate,
Să îi răspundă în gând:
"- Nu ți-am făcut niciun rău,
Omule, ce ai cu mine?
Of, de-aș fi în locul tău,
Aș fi mai om. Decât tine..."
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre câini
- poezii despre vorbire
- poezii despre pâine
- poezii despre promisiuni
- poezii despre mâncare
- poezii despre medicină
- poezii despre gânduri
- poezii despre gură
- poezii despre boală
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.