Boss, cocoşul pintenog

Pe la cinci, în zori de zi,
Recită spre-a ne trezi,
Al lui sacru monolog,
Boss, cocoşul pintenog.
Că o face dinadins
Eu de mult timp sunt convins.
O ţine într-un cântat
Până mă dă jos din pat.
Cum pe somn nu mai pun preţ,
Mă îndrept către coteţ
Să-mi hrănesc puicile toate:
Blonde, brune, ori roşcate.
Însă Boss, să vezi trăznaie,
Sare iute la bătaie
Şi-mi ţine o cuvântare
Să-nţeleg că-i cel mai tare,
Că eu sunt un om hapsân,
Iar pe puici el e stăpân.
Treişpe soaţe şi amante
Are Boss, că-i mare fante,
Dar nu-i ajung ale lui
Cu puzderie de pui
Şi tot sare la vecini,
Alergând şi-alte găini:
Două puicuţe pestriţe,
Uşuratice leliţe.
Şi-alte mândre gât golaş
Care preparau gulaş,
Aşa, dis-de-dimineaţă,
Pentru prunci şi mama raţă.
Cum nicicând nu e sătul,
Toate-au fugit în pătul.
El, stârnindu-ne tot hazul,
Sări în stradă pârleazul,
C-a văzut una moţată
Cu cizme albe-ncălţată.
Şi zău că nu vă spun glume;
A fugit cu ea în lume.
După-o vreme, jumulit,
S-a întors la noi spăşit,
Dar soaţele-i din ogradă,
L-au zburătăcit în stradă,
Că-ntre timp, alt cocoşel,
Frumos foc şi tinerel,
A dat iama prin poiată,
Cu creasta-n vânt fluturată.
Avea alt şef bătătura,
Aşa că ce tura-vura,
Vă mai spun încă o vorbă:
Boss, ajunse bun de ciorbă...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!