Aș sfâșia noi zori ...
Te-aștept și azi în poarta casei mele.
Trăiri confuze prind să se deștepte,
Rupând corsetul vechilor precepte,
Nemernicia timpului să-nșele.
Uitând de cumpănirile-nțelepte,
Își saltă tălpile din clise grele,
Smulgând suspin din răni până-n prăsele,
Suie necontenit abrupte trepte.
Și de-am orbecăit târâș prin viață,
Prin vremi ostile, într-un port străin,
Aș sfâșia noi zori iviți prin ceață,
Ca pe o căptușeala de satin,
Să-nfrunt regret și chinuri, față-n față
Și-un rost ce-acum l-am înțeles deplin.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre timp, poezii despre prezent sau poezii despre inteligență
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.