Traiești și mori în lumea ta diformă
Cât pot să mai îndur cu cerbicie,
Cuvinte din belșug, cu iz obscen,
Ce scârțâie strident, ca un refren,
Cântat continuu pân' la isterie?!
Parcă-s lovită de apoplexie;
Mă țin cu mâna strâns, de abdomen
Și vărs în punga de polistiren,
Vexată de o ta grosolănie.
Trăiești și mori în lumea ta diformă
În gesturi și porniri pui mult tupeu,
Când râgâi nesimțit, după-o shaormă,
Sau fluieri după fete în troleu,
Crezând c-așa arăți că ești în formă.
În ochii mei ești și rămâi pigmeu.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre troleibuze, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre muzică, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.