Trecutele iubiri
Trecutele iubiri, ce fără teamă
Mă prind în jocul lor perfid, mă cheamă,
Și amintirile ce-s ostenite,
Se zvârcolesc prin rafturi prăfuite.
O, voi iubiri, atât de trecătoare
Voi, raze blânde și mângâietoare,
Trimise-ați fost parcă de Dumnezeu
Pentru balsamul sufletului meu!
Tu, inimă, sprintenă căprioară,
Trecutele iubiri te înfioară,
Te sperie noian de sentimente,
Ce fac prăpăd, cât zece regimente.
Dar țineți firea și mergi mai departe,
Din viața ta poți să-ncropești de-o carte!
Ți-a pârjolit sufletul, fără milă,
Făclia amintirilor din filă.
Trecutele iubiri îmi bat în poartă.
Sufletul meu le-mbie și le iartă,
Dar mintea, ca-n reflexii de oglindă,
Prin fața ochilor mi le perindă.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre amintiri
- poezii despre viață
- poezii despre sperieturi
- poezii despre religie
- poezii despre ochi
- poezii despre jocuri
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.