Harul versurilor mute
Harul versurilor mute,
Pe căi de ele știute,
Muzele îl picurară
Drept la mine-n călimară.
În cerneală-albastră tocul
Și-a-nrădăcinat norocul,
Pășind pe-ale cărții pagini,
Nelăsându-le-n paragini.
Și-alte patru ursitoare,
Adunate-n șezătoare,
Mi-au pus în mână condeiul,
Florile de crin și teiul
Și vorbe nenumărate,
Să le-ntorc pe fețe toate.
Rimele împerecheate
Se avântă deșucheate,
Îmboldindu-mi mintea iute
Vers cu vers să se sărute.
Contopite-n poezie
Așteptau de-o veșnicie,
Stând la poarta minții strajă
Și cuprinse ca de-o vrajă,
In perechi, sau nepereche,
Să dezmierde vreo ureche.
Așternute pe hârtie
S-au unit în cununie,
Sub coperta cărții mele,
Ca-n șiraguri de mărgele.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre încălțăminte
- poezii despre urechi
- poezii despre tei
- poezii despre sărut
- poezii despre nuntă
- poezii despre noroc
- poezii despre hârtie
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.