Eu îmi fortific somnul
Eu locuiesc un munte în care intru seara
prin ușa larg deschisă a jnepenilor suri
și mă întind pe lavița de piatră
mutilată de furia fulgerului
pe lavița de piatră în care e-ngropată
ninsoarea neagră a insomniei mele
eu îmi fortific somnul și el o piatră veche
rostogolită din culmea muntelui
spre ferigile văii
fereastra mea e mărul tăiat în jumătate
cu sâmburii ca două fecioare la scăldat
adorm în rădăcina copacilor bătrâni
mă scoală noaptea foșnetul coroanei
poezie clasică de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre munți
- poezii despre văi
- poezii despre virginitate
- poezii despre seară
- poezii despre noapte
- poezii despre ninsoare
- poezii despre negru
- poezii despre mere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.