Tam cari capitis
Lumea nu va mai fi niciodată aceeași ce clișeu
Este tot aflăm când moare cineva cunoscut
Și nu mai este împreună cu noi
Să-împărțim periferia unui miros de demult
Sau să-și lase amprenta pe-un ideal comun;
Totuși, nu ne lipsește-n zilele luminoase, pline de poezie,
Nici când vântul se zbenguie-n lanul de-ovăz
Sau luntrea dansează dincolo de coasta colilie,
Nici când pasiunile ard, ci numai atunci când nu știm
Cum să ne petrecem timpul și-l pierdem, strop cu strop,
În jocuri de șah sau darts, strângând la maximum robinetul
când regina-i amenințată sau șansa de-a face scor de top.
poezie de Louis MacNeice, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre șah
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
- poezii despre jocuri
- poezii despre idealuri
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.