Batista cu neuroni
păsări de timp prin aer de clipe
Domnul ce moare din carnea povară
nimeni de oameni nimic duc pe-altare
ape de gând nălucind în ulcică
lacrimi zidesc pe chipuri zeire
cerul e-o raclă-n trupesc rugăciune
și iarăși e iarnă-n cuvinte la mine
acasă e unde dumnezeu e copacul
iar mărul cu șarpe-n infern decupat
e doar să zărim mai lesne lumina
pe tine iubesc locuire de șoaptă
precum aș înfige o taină în moarte
în viul enigmei rămășiță de abur
suind dintr-o piatră în caldul imens
electrică urmă de rouă de zori și zi re carnată
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Enigma
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre rouă
- poezii despre păsări
- poezii despre mere
- poezii despre iubire
- poezii despre iad
- poezii despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.