Ploaie de vară
Stropi cât roata carului
cad. Și cad. La întâmplare.
Rând pe rând, valuri de mare
deschid poarta cerului.
Răpăie tobe pe sus,
s-a dezlănțuit și vântul;
se ascunde tot pământul
în perdeaua ce s-a pus.
Ditr-odat', ca la-nceput,
zmei nu se mai văd în zare.
Ochii opresc o mirare
sub soarele priceput.
poezie de Maria Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre Soare sau poezii despre Pământ
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.