Lumină născând lumină
Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Își naște lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată
Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină
Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-și v-a cere timp și distanță
Prezente acum in orice lege ș-a omului dorință
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputință
Modelată în măști de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanța lui prea mărginită
Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanța,.. de timp si oameni dorită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre lumină
- poezii despre stele
- poezii despre dorințe
- poezii despre întuneric
- poezii despre viteză
- poezii despre vinovăție
- poezii despre naștere
- poezii despre măști
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.