Pe nerespiratelea
te citesc
vii de departe
din vremuri lăsate moștenire
cu aerul unei poveri adunate
din tată-n fiu
trupul tău țară țară vrem ostași
neînarmată umblu
desculță
părul răsfirat pe umeri de deltă
pământul îmi soarbe pașii
mă afund în reavănul inimii tale
un bob de grâu care va încolți curând
ascult ritmul vieții cu urechea pe torsul cald
clipele se desprind cum ai sufla o păpădie
câmpuri de-a-nfloritulea ațin calea visării
și
tot ce ne conține de la un hotar la celălalt
este scornit pentru noi
de-a-nfrumusețelea
poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre urechi
- poezii despre ritm
- poezii despre păr
- poezii despre moștenire
- poezii despre lectură
- poezii despre inimă
- poezii despre graniță
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.