În braţe cu minunea

zilele mele nu trec oricum se adaugă cu fiecare prezent
vreau să nu pierd nimic din viaţă
clipele mă cheamă cu fiecare bătaie a inimii

întorc fiecare variantă pe faţă şi pe dos
nu pot să ratez niciun rezultat
dar mi-e teamă să verific indiciul
încrederea îmi consumă voinţa
tu crezi că joacă un rol şi hazardul clipei
eu rămân în braţe cu minunea

nu pot să mă îndepărtez de vectorii mei de stăpânire
ce nu s-a înrolat în mecanica fluidului semnalat
rămâne să-l caut în logica semnelor
fără să negilijez norocul

trec prin respiraţii grele şi mă bucur la depăşire
mi se topesc vorbele în gură
şi nu mai ajung să le rostesc
dinţii mă dor

orice suferinţă e un fel de călire la rece
nimic nu mă răneşte dar mă ustură cuvintele
e încercarea mea de a mă cufunda în linişte
în această lume plină de presupuse conspiraţii
verificaţi voi şi spuneţi dacă-i adevărat

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!