Cupa fericirii
Pe oglinda lacului singuratic
sub strălucirea lunii
a înflorit un nufăr alb
din cupa fericirii
priveam înmărmurită
iubirea prefăcută în esență
atât de pură și de sfântă
tăcere și lumină
este natura
desăvârșind zilele verii
parfum învăluitor
plutea pe valuri,
din liniștea adâncă
părea că timpul,
nu există...
splendoarea unei clipe
ce înviorează zorii
după nopți ascunse.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zile
- poezii despre vară
- poezii despre tăcere
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre nuferi
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.