II
Viitorul pregătește un lanț
fără verigi slabe
și mă poftește discret
să intru
prin ușa lui deschisă
așa cum se strecoară și el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafață
spinările
unor animale neclasificate:
un exercițiu neconvențional
de limpezire,
o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri
ce-mi dau târcoale
în fața unei naturi moarte
cu pești vii
și cu pâine.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zoologie, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre pești, poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre animale
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.