Camera obscură
prima a fost virgula
o frunză bătută de soartă
apoi a fost punctul
un pom plin de frunze vii
deabia atunci negenerația
adică acei oameni care n-au timp
s-a ofilit în moalele capătului
și m-a lăsat să-i văd moartea
camera obscură în care se fixează memoria
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre timp, poezii despre moarte, poezii despre fotografie sau poezii despre copaci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.