Teiului meu
e lângă mine de când lumea
și parcă vrea să vină mai aproape
îmi intră în spațiul vital
a devenit obișnuință:
îi spun toate secretele
iar uneori mă sfătuiesc cu el
în foșnetul lui mă trezesc
începutul zilei albastru
îl văd prin verdele frunzelor lui
când violent dansează
mă liniștesc: ziua va fi perfectă
alteori, suferă lângă mine în tăcere
pe seară
când îi șoptesc despre temeri
și ale oamenilor zbateri
el pare să se-amuze
și-ncepe apoi să freamăte
eu, eu nu-nțeleg ce-mi spune
și, o dată pe an,
crede el că-i suficient,
mă ispitește
cu ploaie de stele galbene
mirosind dumnezeiesc a rai
știu c-am să plec curând
dar iți promit:
am să-ți trimit în schimb
alt suflet rătăcit
să-ți țină de urât
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre violență
- poezii despre vinovăție
- poezii despre verde
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre tei
- poezii despre suflet
- poezii despre stele căzătoare
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.