Drumul de atunci spre acum
Aveam douăzeci de ani și scriam
despre tine
Nici nu știu când au început să îmi picure cuvintele din degete
le puneam la somn într-o bucată de hârtie copilul meu dăruit de tine
emoțiile furtuna tăvălugul
Ah, tinerețea
Suntem culorile unei picturi vechi
crăpate despărțite acum de prăpăstii
praful fumul mucegaiul s-au așternut peste noi în tăcere
Sunt o femeie transformată în piatră
orice arunci în mine ricoșează spre tine
Nu există sulițe care să ajungă la miezul cald
cioburi, cuvinte sau lacrimi
La treizeci aș scrie
despre tine doar ca să mă răzbun
să te aduc la limita nebuniei până înjuri
să îmi ceri să îmi asum
nefericirea ta miștocăreala ta
Autoapărarea ta
Dar, ah, un curator ciudat îmi toarnă lumină pe răni
o scânteie care înainte de a se stinge orbește
înghite cu nesaț puterea
să iubească cu prețul rătăcirii
Am treizeci de ani acum
iar dorința de a scrie nu mai vine
din tine
poezie de Elena Mladinovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre pictură
- poezii despre nefericire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.