RESPIR PRIN VERS
mi-alunecă creionul pe hârtie
ca florile de tei in poezie
e poleit tot ceru-n răsărit
cu raze aurii și albe de argint
mi se oprește pasul uneori
sub ploaia de lumină și culori
la margine de sat în câmp deschis
in galbenul de grâu ce s-a aprins
mă dor și ochii. inima mă doare
încerc în timp să caut alinare
și să zâmbesc în ziua care vine
mi-e dor de noi și mult prea dor de tine.
respir prin vers când cerul e senin
și tot prin vers când noaptea cade lin
mi-e timpul martor, n-am uitat o clipă
nici florile de tei, nici lunca înverzită
din depărtare glasul tău mă cheamă
cu lacrima din ploi și clopot de aramă
dar intre ieri și azi un zid s-a ridicat
la margine de lume, la margine de sat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre poezie
- poezii despre ploaie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre versuri
- poezii despre verde
- poezii despre trecut
- poezii despre tei
- poezii despre sat
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.