Sufletul planetei
Construiesc drumuri, simt sufletul planetei.
Ascult replica neauzită de forfota stelelor,
văd fulgere scuturând din rărunchi ploaia și surâsul mărilor.
Mă spală aerul cald, latifundiar, în care se înalță ruga inspirației.
Cu celebrex, s-au însănătoșit încheieturile cosmosului.
Ține-mă strâns la pieptul credinței în raze!
După evaluările curente ale mirajului,
am etalat legenda inimii pe pânza pictată cu soare.
Am vizualizat eticheta privirii prinsă cu o scamă de clipele fugare,
am scotocit dincolo de juliturile alunecării pe panta înroșită de arderi.
Am rotit pasul vioi dinspre scoarța pământului înspre văzduhul curat,
frânghie de prins degetul lui Dumnezeu la sărutat.
Simt sufletul planetei. Construiesc drumuri.
poezie de Iulia Dragomir (15 iunie 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre însănătoșire
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre spațiul cosmic
- poezii despre roșu
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre planete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.