CREDINŢĂ

Împărţeam odaia-n două, citeam rugăciunea-n Carte,
În cădelniţele vremii ardeai visele deşarte
Ascundeam amărăciunea, îndulcindu-mă cu tine,
Pierdeai nopţile-n infern doar o zi să fii cu mine.

Alergam cu doru-n braţe, eram veşnic supăraţi,
Răscolind o vară-ntreagă fluturii neastâmpăraţi
Sprijinit pe coapsa mea legănaţi într-un hamac,
Adormeai cu mine-n braţe şi felinarul din cerdac.

Nu eram femeia sfântă, avem suflet de nomadă,
Fluturi avortaţi în pântec îi lăsam pe lut ofrandă.
Ţi-am fost înger fără aripi, izgonit din al tău Rai,
Deşteptai duhul din lampă în grădina din Serai

Eram doar o visătoare, gându-mi era judecat,
Că-ncingeam trupuri flămânde, neatinsă de păcat,
N-a fost dat, să fiu dresoare, să-mblânzesc în cuşcă lei
Mi-am ascuns iubirea-n taina mâzgălită din condei.

N-a fost ceas şi n-a fost seară să aştept acel miracol,
Nici tu nu erai profet să mă vezi într-un Oracol,
Plin de pofte şi extaz cum ţi-am devenit povară?
Ştiam gustul de pelin, înduram furtuni de vară.

Ai rupt lanţul de iubire şi cu el m-ai îngrădit,
Frământând în palme visuri, din dureri m-ai plămădit
M-au interogat toţi sfinţii şi cerşeam iertarea noastră,
Lângă lumânarea mică, aşteptând să-mi baţi-n poartă.

poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!