Cu moartea-n simbioză
obsesia morții sfredelește în mine
cu fiecare zi m-apropii de sfârșit
uneori mă bucur de gânduri senine
țâșnind din adâncuri zburând spre zenit.
n-am ce să fac trăiesc cu moartea-n simbioză
nici o religie nu o poate învinge
mă ofilesc treptat precum o tuberoză
lumina din mine tremură se stinge.
nimic în viața mea nu pot să schimb
Lui Dumnezeu nu știu ce să-i mai cer
creștetul meu e-acoperit de-un nimb
și iluminarea nu este un mister.
azi glorific iubirea din sufletul meu
prin căderi și înfrângeri m-am călit mereu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Floare Petrov. [Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre înfrângere
- poezii despre victorie
- poezii despre tuberoze
- poezii despre suflet
- poezii despre sfârșit
- poezii despre schimbare
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.