Bejanie

bat clopote-n biserici goale
pe unde-or fi acum enoriaşii
de dorul lor înlăcrimaţi
coboară din icoane să se roage sfinţii

nu se mai aude ciripit
peste tăpşanele despădurite
degeaba plânge mioriţa
pierdută-i turma dacă moare baciul

unde e larma de copii
pe coşuri nu mai iese fumul
a îngheţat până şi vântul
prin satele tot mai pustii

în cimitire părăsite
înţeleneşte glia peste mormintele uitate
şi-n gol privesc strămoşii
căci nu mai vine nici-o lumânare

bejania ce boală nemiloasă
ucide poporul ăsta multimilenar
e vai de-acei care n-au învăţat
să-şi recunoască printre ei eroul

se-apropie un nou crăciun
şi aureşte glonţul în trupul de martir
dar cine să mai nască pruncul
când mamele-s plecate la căpşuni

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!