GENII DE HÂRTIE

Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naşte-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nşiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;

Convinşi că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi şi universul
Şi aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârneşte Cerului mirarea.

Înfioraţi de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Şi cu poeţii-aceştia-ntr-o beţie
Ei genii îi declară pe vecie;

Aşa se nasc de-o vreme "literaţii",
Neînţeleşi măcar nici de confraţii
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!

Şi cum hârtia n-are cum să spună
Că urlă câinii de-al lor stih la Lună,
Prefer anonimatu-n poezie
Decât să fiu un geniu de hârtie!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!