Din tristeţea unei clipe

Se mai naşte-o poezie din tristeţea unei clipe,
Şi din teama că iubirea are aripi despicate,
Ca şi cum dumnezeirea şi-a făcut două echipe
Să ucidă frumuseţea strecurată-n bunătate.

Ochii orbi privesc lumina şi văd numai întunerici,
Ce se-ascund pe sub un zâmbet învelit în diamante.
Sunt atât de mari în ei, şi în mine atât de mici,
De rămân stană de piatră, între ură şi dreptate.

E amurg între poeme şi e noapte peste mine,
Dar pictez ca o nebună chipul lor plin de orgoliu.
Sunt mânjită de culoare, de cerneală şi ruşine...
Iar mă lupt cu-n demon sacru şi cu vocile străine.

Am un rol ce încă-l scriu şi-l pictez în poezie,
Printre lacrimi botezate într-o apă fără flori.
Desenez spitale vechi iar scrisul mi-e terapie
Când în mine cresc dureri învelite în culori!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!