Când te iubeam ca un nebun
Când te iubeam ca un nebun și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun că tu ești cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te știi abandonată.
Când te iubeam ca un nebun și n-aveam mintea-ncețoșată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Și-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.
Acum vreau anii să-i adun, dar viața mi-este spulberată
Și nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun și nu te-aș da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai ești curtată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre superlative
- poezii despre iubire
- poezii despre artilerie
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre nebunie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.