Ce-mi doresc mai mult, acum?

(Portret cu bujori)

1.
azi, când tot copilul ştie
ce e rău şi ce e bine
Ţie, Doamne-Ţi mulţumesc
viaţa mea ţi-o dăruiesc
îngrijind verbul iubirii
în întreaga taină a firii

pe masă abureşte pâinea memoriei
pe care a copt-o mama mea
în bucuria ei de copilă fericită...

2.

Cam acesta-i mersul lucrurilor: te atrag, te amuză, te farmecă, te încântă estetic, îţi dau o plăcere ludică şi cursivă, proaspătă şi inventivă. Unuia care nu arde-n lectură, degeaba-i explici ce pierde. După cum se ştie, grija mea dintodeauna a fost "apropierea tinerilor de cultură şi dezvoltarea încrederii în ei înşişi". Pe vapor şi nu numai: "ascultă mult şi uită-te în ochii oamenilor". Când ceri, dăruieşte-le bucuria că le ceri ceva ce le este la îndemână. Când dăruieşti, dăruieşte din toată inima.

plânge bucuria-n mine
când Tu, Doamne, eşti cu mine
şi-mi dai vis şi mângâiere
cu un cântec din durere
dintr-un nufăr şi-un bujor
cu parfum de tandru dor
o tandreţe de Cuvânt
foarte cald şi mult mai blând
decât poate duce-n sine
inima să-i fie bine...

3.

uite-aşa, cum zici tu bine
bine e cu tine-n mine
eu să stau în anecdotă
tu să te sporeşti în dotă
şi plusând puţin talent
să-l ajuţi pe cel absent
care-i dornic de-un parfum
cu verniuri şi tutun

ce-mi doresc mai mult, acum?
un bujor dintr-o grădină
să-mi îmbujoreze ziua
plină zbor de pescăruşi
care râd din zori în noapte
şi fac cercuri peste şoapte

îmi şoptea Pescăruşul Jonathan
că Doamna cu umbrelă şi geamantan
vrea să-i fac un "Portret cu bujori"
de aceea, te-aş ruga
trimite-mi şi mie nişte fotografii
cu bujori îmbobociţi

găseşti tu pe undeva
dacă nu acum
rămâne pentru cândva...

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!