Capcana
Un lup hălăduind prin munți
Îi zise oii rătăcite:
-'N-ai teamă, sunt sfârșit, n-am dinți
Iar oasele mi-s betejite;
Mai mult de-atât, m-am pocăit
Și duc o viață de ascet;
Că tare-am fost nesăbuit
Nici nu știi astăzi cât regret!..
Ia vino-ncoa la iarbă grasă
Și te-oi veghea ca un părinte;
Tu, noatenă așa frumoasă
Ca solitară.. nu-i cuminte!
Se-nduioșă atunci țurcana
Din gene tremurând mărunt,
Își scutură cu grijă blana
Și înspre lup porni păscând.
Acesta cade în extaz
Fixează lacom glezna-i fină,
Apoi o prinde de grumaz
O sfâșie și o termină
Morala:
Chiar atunci când lupul minte
Oaia nu prea se dezminte!
fabulă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre lupi
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre prezent
- poezii despre pocăință
- poezii despre munți
- poezii despre frumusețe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.