Viaţa este singur pod - Gazel

Viaţa este peste-o apă curgătoare, singur pod

Peste care trece-n fugă, o mulţime de norod.

Zbor înalt, pentru-o clipită, către visul îndrăzneţ,

Pe care-al speranţei suflu crede să-l prindă-n năvod.

Suflet împlinit şi vesel ce-a umplut casa de flori:

Roadele iubirii, şoapte, zâmbet inocent de plod

Bucuria tinereţii, zbucium peste care calci,

Cu paşi mici şi singuratici, pe-un vremelnic calapod.

Salt grăbit printre capcane, când la trap când la galop,

Ahtiat de-mbogăţire, caraghios ca un irod.

Biată zbatere de aripi între doua clipiri reci,

Arcul între pruncul verde şi bătrânul om schilod.

Timp fugar ce zboară-n pripă fără remuşcări, răgaz,

E o cale-ntortochiată între scâncet şi prohod.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!