Mărturisire
Norii grei plini de cenușă
s-au lăsat în jos... în șoaptă,
încât inima-mi tresaltă
la fiecare respirație
plină de grație
fără nicio semnificație.
Vântul lin și rece
puternic trece
prin inimă...
Și-ascunde lacrimi de brumă
care încet curmă
visele mele
strașnic de vii...
Izvorâte-n miez de noapte
pe câmpiile pustii
doar din șoapte...
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre inimă
- poezii despre cenușă
- poezii despre brumă
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.