Dolce far niente

Aş vrea să mai colind coclauri,
ore întregi,
fără vreo ţintă.

Sandalele să le arunc!
Şi-n iarba udă,
să păşesc desculţ.

Lenea să-mi răsfăţ apoi,
cu puzzle-uri din nori
şi cu pastel de fluturi.

Să las soarele de mai,
pielea să mi-o gâdile,
până când,
jumătatea stângă,
dori-va umbrâ.

S-ascult cu ochii inchişi,
190 bătăi pe secundă -
zbor de albine.

Şi când,
oasele vor hotărî,
c-a fost destul,
dacă...
va veni acel moment,
să-mi stăpânesc râsul,
râsul-plânsul-furnicat,
din amorţeala acelui
" dolce far niente"...
cu miros ispititor de miere!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!