Înfruptă destinul...
Înfruptă destinul cu gând de nemoarte
Și arde-i fitilul, dar nu-l face scrum,
Aruncă-i cenușa și mergi mai departe
Prin volbura timpului marelui drum.
Din ploaia de vise extrage-ți nectarul
Și picură-l timpului ce aspru te-apasă,
Dă-i lutului miere și-i șterge amarul
Făcându-i luminii potecă spre-acasă.
Niciunei ispite să nu-i cazi capcană
Lăsându-te dus ca un val în derivă,
Îți curmă desfrâul de-ți gâdilă-n rană
Frângându-i nesațului pofta lascivă.
Corabiei vieții înfruntă-i balansul,
Iar cârmei dă-i șansa să-ndrepte din mers,
Furtunelor vremii ascultă-le valsul,
Sunt punți de-ncercare și singurul sens.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre vals
- poezii despre timp
- poezii despre senzualitate
- poezii despre poftă
- poezii despre ploaie
- poezii despre miere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.