E toamnă, cade frunza...
Iubite, nu fi trist, nu plânge-n urma mea
N-am să mă-ntorc, deși mi-s pașii grei...
S-a frânt destinul nostru, pe cer s-a stins o stea
E toamnă, cade frunza și plouă pe alei!
Și simfonia ploii, când norii se cernesc,
Să îți aline dorul de-ți amintești de mine,
În cântecul viorii eternul,, te iubesc''
Să-mi fie amintire fierbinte despre tine!
Rămâi acum cu gândul la zilele cu soare
Când culegeam din lanuri toți macii înfloriți
Din roșul de petale clădeam iubirea-floare
Și ne trăiam povestea de miri îndrăgostiți...
Aripi de fluturi, parcă, ni se zbăteau în piept
Când ne plimbam de mână pe-aleea cu castani
Dar plouă acum, iubite, și vântul dă concert
Iar noi... cu aripi frânte... trăi-vom peste ani!...
Și când din nori de spumă zăpezi ne-or troieni
Cu părul nins de doruri ne-om aminti povești...
Te-oi aștepta, iubite, în vise să-mi revii,
Voi fi la tine-n gânduri acolo unde ești!
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre gânduri
- poezii despre dor
- poezii despre zăpadă
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.