Tot mai
Tot mai tăcuți, tot mai străini,
Dăm iarăși vina pe distanță
Și o majoră importanță
Au doar cărările cu spini.
Tot mai tăcuți, tot mai uitați
Plusăm c-un zâmbet de rigoare
Și-apoi ne ducem fiecare
Spre seara cu nevindecați.
Tot mai străini, tot mai plecați
În lumi de-o vreme paralele
Deși privim aceleași stele
Nu mai părem adevărați.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre stele, poezii despre seară sau poezii despre adevăr
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.