SPOVEDANIE
Mă-ndeamnă slova Ta și glas de îngeri,
Să nu mă-nchin la idoli ori profeți,
Ce scriu chemări pe ziduri vechi de plângeri,
Precum își scriu iubiri poeții beți!
Și-ncerc, o, Doamne,-n buna mea credință,
Să nu mă las de voia sorții rupt;
Dar pot, eu, oare,-a Te găsi-n Ființă,
Când azi cu trupul mi-este greu să lupt?
O, da, eu știu că, din iubiri, păcate
Mă-nchid cu cifra șapte în Porunci,
Dar, mult prea mult, iubesc făpturi create
Să nască, Doamne, din iubire, prunci;
Sunt unul, Doamne, din cohorta care
Găsește scuze-n zeci de mari iubiri,
Convins că port o cruce în spinare,
Cu o iertare-n zeci de răstigniri.
Mă iartă, dar, de-această grea rostire,
Neputincios mi-e trupu-acum pierdut,
Dă-mi Tu puterea de-a rosti "iubire"
Doar pentru Crucea-n care Te-ai născut!
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre naștere
- poezii despre îngeri
- poezii despre spovedanie
- poezii despre prezent
- poezii despre poezie
- poezii despre plâns
- poezii despre iertare
- poezii despre cruce
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultima lună au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.