Referendum
De când mama m-a făcut,
Pân-acum, pensionat,
Niciodat' nu am văzut,
Panică mai mare-n sat:
S-a tot dat, mălai, ulei,
De la dom' primar din stoc,
Zăhărel de câțiva lei,
Chiar și lemne pentru foc,
Ȋncât, după cum ne-a spus
Chiar și popa, democrat,
Tot mereu un deșt am pus
Și cu-ai noștri am votat,
Numai că, se-aude-acum,
Cât ar fi la noi, cum zic,
Societate de consum,
Că nu se mai dă nimic,
De-am ajuns să ne-ntrebăm,
Fir-ar ea, azi, de belea!
Cu cine-o să mai votăm,
Dacă nu se dă ceva?!
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre votare
- poezii despre sat
- poezii despre prezent
- poezii despre pensie
- poezii despre panică
- poezii despre mamă
- poezii despre lemn
- poezii despre foc
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.