Chiar dacă par obosit eu sunt marele mediator, al jumătăților mele
Prima teamă a fost:
nașterea mea.
Apoi... de moarte!
Maturizarea
mi-a adus frica,
de dincolo de viață.
Dincolo de poartă te întâlnești
cum nu te știai, habar n-aveai!
Atunci îți vezi:
trufia, mândria, lașitatea, ipocrizia!
N-aveam curajul să mă uit în ochii mei.
Am ridicat doar o mână, ca salut.
Eram ca-ntr-o oglindă,
cu toate gesturile mele.
În sfârșit...
eram eu cu mine!
Jumătățile mele
prinse-ntr-o luptă fără muniție
se loveau,
cu bulgări de pământ și zăpadă,
apoi răsuflând se strâmbau drăcuind,
aruncându-și deochiuri între ele...
și ne plângeam împreună
de milă.
poezie de Cristian Pop
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cristian Pop. [Vezi și următoarele:
- poezii despre frică
- poezii despre zăpadă
- poezii despre viață
- poezii despre sfârșit
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre mândrie
- poezii despre moarte
- poezii despre lașitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.